Psihoterapeut Bucuresti
Carmen Docan

       “Depresia este strigatul tacut dupa iubire”. (Deiter1986)

 

       Depresia reprezinta o accentuare patologica a tristetii. Depresia nu trebuie confundata cu oboseala trecatoare sau persistenta sau cu reactiile afective de tristete datorate unui eveniment traumatizant precum doliul. Depresia este o boala datorata factorilor de stres si celor genetici. Avand in vedere ca este o maladie trebuie tratata ca atare atat de cel in cauza cat si de cei apropiati acestuia. Statisticile arata ca 5% dintre barbati si 10% dintre femei sunt deprimati din punct de vedere clinic cel putin o data in viata. Cu cat incercam sa inveselim o persoana care este trista, starea de tristete temporara se poate transforma intr-o depresie de lunga durata.

       Persoana depresiva prezinta o dispozitie trista, nu mai este interesata de ceea ce se intampla cu viitorul ei, apare lipsa sperantei, nu se mai bucura de nimic, nu mai are placere, este apatica, uneori iritabila, morocanoasa, unele persoane prezinta idei de suicid, nu se pot concentra asupra unui lucru, nu au energie si sunt permanent obosite, totul este mult prea greu chiar si cel mai mic efort le extenueaza. Unele persoane depresive se plang de dureri, senzatii de apasare la nivelul capului, gura uscata, transpiratii sau frisoane, senzatii de ameteala, dureri de stomac, balonare, nu au pofta de mancare, nu au apetit sexual, prezinta dureri de spate, membre grele, altele manifesta tulburari de somn: nu pot adormi sau se trezesc in mijlocul noptii fara a reusi sa readoarma sau se trezesc cu cel putin doua ore inainte de ora la care se trezesc de obicei asfel ca dimineata sunt foarte obositi si inapti de a-si rezolva problemele de zi cu zi, acest lucru ducand la o izolare treptata de ceilalti.

       Exista situatii in care persoanele se confrunta cu dispozitii depresive pe perioade scurte: ore, zile, saptamani si altele care de-a lungul vietii au alunecat frecvent si repetat spre episoade depresive, evoluand cronic ani de zile. Daca simptomatologia este prezenta minim doua saptamani putem vorbi despre depresie.

Semnele precursoare ca: insomnia, lipsa de apetit sexual, impulsivitatea, iritabilitatea asociata cu sentimente de vinovatie si devalorizare, lipsa de energie, lipsa apetitului alimentar , schimbarea de comportament, dureri fizice, intoleranta la zgomot, izolarea de ceilalti apar cu trei-sase saptamani inaintea episodului depresiv. In aceasta faza este bine sa consultati un specialist.

       Depresia este asociata cu sentimentul de pierdere care este greu de suportat pentru noi toti. Pierderea aceasta se refera la persoane dragi si din anturajul nostru, fie la trecutul nostru, la idealurile noastre, orice pierdere in sine este privita ca un doliu. Neadaptarea la pierdere conduce la depresie. Acceptarea pierderii face parte din viata noastra, adaptare la ideea ca in viata castigam dar si pierdem. 

Nu exista varsta pentru aparitia depresiei. Specialistii afirma ca depresia se poate instala inca de la varsta de 6-8 luni si se manifesta prin plansete, tipete, agatare de adult, insomnie, scadere in greutate, vomismente si vulnerabilitate mare la infectii.

       Mai tarziu in jurul varstei de 6-12 ani, depresia este intalnita mai rar, manifestandu-se prin retragere, iritabilitate, agitatie, sentimente de vinovatie, de inferioritate.

Foarte frecventa este depresia adolescentului. Ea se manifesta de cele mai multe ori somatic cu dureri referitoare la corp, scad performantele scolare, apar tulburari de somn, adolescentul este nemultumit si  se izoleaza de ceilalti, cel mai grav este atunci cand acestea se asociaza cu dependente (alcool, droguri, etc) sau tulburari alimentare cum ar fi anorexia sau bulimia.

       Depresia  tanarului adult este asociata cu sindromul burn out. Tinerii vizati au ideea ca muncesc in zadar, ca se implica prea mult in munca sa, aici apare diferenta intre ceea ce este si ceea ce asteapta ei. Nu orice tanar adult este afectat de depresie, probabilitatea mai mare este la cel ce doreste mai mult sa fie recunoscut, apreciat, sa fie indispensabil, sa aiba control asupra altora. Apare oboseala pana la epuizare, tulburari de somn, scad performantele profesionale, devin iritabili, se inchid in ei, simt ca nu sunt apreciati la adevarata valoare dar nici nu pot renunta. Acesti tineri uita sa “traiasca”, sa se deconecteze, sa-si descopere pasiuni in afara serviciului, sa faca un sport, etc.

       Din statistici reiese ca depresia varstnicului o depaseste ca frecventa pe cea a adolescentului. Persoana in varsta se confrunta cu oboseala, scaderea rezistentei, bolile prezente in numar mai mare de la o anumita varsta, singuratatea, izolarea, pierderea partenerului, a prietenilor, sentimentul de inutilitate, apar forme de ipohondrie (examinari medicale dese) fiind un factor de risc suicidar. De cele mai multe ori cei apropiati spun ca “este normal sa se simta asa pentru ca este batran”, acesta este de fapt un strigat de ajutor. Simpla conversatie cu ei despre trecutul lor, despre cum se simt ei, faptul ca li se acorda importanta, ca cineva ii asculta, ca le ofera afectiune, caldura ii poate salva si ar fi pacat sa ne traim viata crezand ca avem o tinerete vesnica.

       Depresia, in functie de gravitatea ei se poate aborda psihoterapeutic iar atunci cand este cazul si cu medicatie pe o perioada limitata de timp. Succesul in cazurile de gravitate mare au fost datorate abordarii in paralel a psihoterapiei si medicatiei antidepresive.

       Psihoterapia cognitiv-comportamentala  este o terapie de scurta durata si are scopul de a ne schimba conceptia asupra lucrurilor, de a ne invata sa privim lucrurile dintr-o alta perspectiva, mai realista. Principiul de baza al acestui tip de terapie se refera la faptul ca depresia, ca stare afectiva negativa are la baza modul de gandire distorsionat al persoanei despre ea insasi, despre ceilalti si despre viitor.

       Este foarte important de stiut ca boala numita depresie se vindeca si ca recaderile pot fi prevenite atunci cand apelezi la un specialist.