Psihoterapeut Bucuresti
Carmen Docan

Tulburarile anxioase

              Anxietatea, fobiile si atacurile de panica reprezinta frici cu caracter irational. Inca din cele mai vechi timpuri oamenii au suferit de frica, istoria si literatura ne ofera numeroase exemple in acest sens: medicul grec Hipocrate amintea de Damocles care nu putea trece pe langa un pod sau o prapastie, Shakespeare in piesa “Negutatorul din Venetia” vorbea despre fobia de pisici, mai tarziu Descartes amintea de persoane care nu suportau mirosul de trandafir. Abia la jumatatea secolului XIX aceste simptome vechi au fost considerate ca apartinand domeniului clinic.

 

              Tulburarile emotionale au la baza interpretari eronate pe care oamenii le dau anumitor evenimente. Raspunsul in plan comportamental al acestor interpretari eronate mentin tulburarile emotionale. La baza gandirii irationale se afla credintele irationale (convingeri ce s-au structurat de-a lungul vietii) care predispun la tulburari emotionale. De pilda convingerile raspandite ca o persoana trebuie sa fie foarte competenta, perfecta, sa aiba succes intotdeauna, sa fie aprobata si iubita de toata lumea pentru a avea valoare duc la tulburari emotionale deoarece evenimentele vietii infirma aceste asteptari.

 

              Anxietatea este definita de specialisti ca o teama difuza, fara un obiect bine precizat. Persoana traieste o stare de incordare continua simtindu-se permanent amenintat. Se considera ca circa 25% din populatia generala a intrunit cel putin o data in viata criteriile pentru una din tulburarile anxioase. Reactia la situatia anxiogena are un caracter automat si implica trairi emotionale de tipul: panica, anxietate, uneori depresie si furie cat si reactii fiziologice ca: tahicardie, senzatie de sufocare, dureri de stomac, ameteli, paloare sau dimpotriva roseata in obraji.

 

               Atacul de panica reprezinta aparitia brusca sau intensificare brusca a  anxietatii, acompaniata de cateva simptome somatice si psihice. Cele mai frcvente simptome somatice sunt: palpitatii, ameteli, transpiratii abundente, senzatii de sufocare, tremor, dificultati de respiratie. Simptomele psihice sunt: teama persoanei ca va face un atac de cord sau atac cerebral, ca va innebuni sau ca va muri. Printre cauzele atacului de panica se numara ereditatea, factorii biologici, evenimente stresante de viata, un mod de a gandi catastrofic sau care exagereaza reactiile normale ale corpului dar si consumul excesiv de alcool, tutun sau bauturi cafeinizate.

 

               Fobia reprezinta o teama exagerata si persistenta fata de un obiect sau o situatie care de regula este nepericuloasa. Simptomatologia in cazul tulburarilor fobice poate fi fiziologica: tahicardie, transpiratii, tremor, tensiune, senzatii de greata, senzatii de sufocare; comportamentala: subiectul poate ramane blocat sau are tendinta de a fugi; subiectiva: ganduri de tipul “o sa lesin”, “as fi putut sa mor”, stari afective de jena, rusine, furie, teama. Aceste reactii mentin problema sporind starea afectiva negativa, frustrarea etc. Evitarea mentine anxietatea pentru ca subiectul nu mai invata ca situatia nu este chiar atat de periculoasa. Se disting: agorafobia, fobia simpla si fobia sociala.

 

               Agorafobia  este teama subiectului de a se afla in situatii din care este dificil sa iasa sau nu pot primi ajutor in caz de nevoie. Aceste situatii pot fi: teama de a fi singur in afara casei, teama de a se afla in multime, teama de a calatori cu autobuzul, metroul sau avionul. Evitarea situatiei de care se tem le poate deteriora capacitatea indivizilor  de a-si indeplini responsabilitatile domestice. Agorafobicii traiesc cu impresia ca vor lesina sau isi vor pierde controlul in acele situatii din care nu pot iesi si ca nimeni nu-i va ajuta chiar daca ei stiu ca acele locuri sunt pline de oameni. Agorafobia debuteaza in adolescenta tarziu sau in jurul varstei de 30 de ani. Agorafobicii pot deveni incapabili sa-si paraseasca locuinta, dorind sa iasa numai cu insotitor. Pe langa simptomele specifice tulburarilor anxioase apar si altele ca: depresia, ganduri obsesive cat si depersonalizarea.

Terapia cognitiv-comportamentala intervine cu tehnici de relaxare si control al respiratiei cat si tehnici de restructurare cognitiva.

 

               Fobia simpla sau specifica reprezinta teama de obiecte sau situatii concrete care nu implica relatiile interpersonale. Persoana realizeaza care este lucrul de care se teme cel mai mult (insecte, animale, metrou, boli, proceduri medicale). Aceste tipuri de fobii sunt mai usor de abordat din punct de vedere terapeutic. In general terapia dureaza in medie 8 sedinte dar cu cat fobia este mai complexa cu atat tratamentul va dura mai mult. La finalul terapiei, persoana fobica este capabila sa practice singura ceea ce a invatat in terapie. Terapia se realizeaza prin metoda expunerii progresive la stimulii care produc teama, asfel persoana se confrunta treptat cu situatiile anxiogene in loc sa le evite. Comportamentul invatat poate fi dezvatat.

 

              Fobia sociala reprezinta teama persoanei de a fi evaluat negativ de catre ceilalti care-i vor critica performantele. Aceste temeri se refera la teama de a fi privit, teama de a vedea altii cum sunt ei de fapt, teama de singuratate, teama de a parea ridicoli, teama de a fi respins etc. Trasatura esentiala a fobiei sociale consta in dorinta persoanei de a produce o impresie favorabila asupra celorlalti acompaniata de teama ca nu va reusi acest lucru. Terapia cognitiv-comportamentala invata persoana sa achizitioneze deprinderi de comutare a atentiei spre exterior,  sa renunte la comportamentele de asigurare si sa-si modifice convingerile negative.

 

              Tulburarea anxioasa generalizata reprezinta teama si ingrijorarea excesiva a persoanei care se manifesta aproape continuu si dureaza mai mult de 6 luni. Aceste persoane sunt permanent tensionate, incordate, nu se pot relaxa si sunt foarte obosite. Persoanele cu anxietate generalizata apreciaza aceasta stare ca incontrolabila. Exista persoane care se ingrijoreaza de evenimente cotidiene ca sanatatea, situatia financiara sau cea profesionala si altele care se ingrijoreaza pentru ca manifesta ingrijorare (“Imi face rau faptul ca imi fac griji”, “Cred ca o sa innebunesc pentru ca am atatea griji” etc). Aceste preocupari ce au efect anxiogen asupra persoanei reduc vigilenta  acesteia atunci cand este confruntat cu un pericol real. Tratamentul terapeutic in anxietatea generalizata consta in adresarea unor provocari in vederea infirmarii convingerilor legate de faptul ca persoana nu-si poate controla ingrijorarile si convingerile legate de acestea

 

              Tulburarea obsesiv-compulsivase remarca prin aparitia unor obsesii sau compulsii care dureaza mai mult de o ora pe zi si produc acestuia un disconfort mare. Obsesiile sunt ganduri, impulsuri sau imagini cu caracter persistent iar persoana in cauza este constienta de caracterul acestora nerezonabil. Aceste obsesii pot fi in practica legate de contaminare (sunt cele mai raspandite) asfel persoana va avea teama permanenta ca se va infecta daca va atinge anumite obiecte sau daca va strange mana altei persoane, ganduri obsesive legate de indoiala daca a inchis sau nu gazele, luminile sau alte aparate casnice la plecarea de acasa, impulsuri cu caracter agresiv, de exemplu o persoana are teama ca-i va face rau propriului copil sau altor persoane foarte dragi cat si obsesii cum sunt imaginile de tip pornografic ce-i apar frecvent in minte, obsesii religioase ce se refera la blasfemii, indoieli cu privire la religie, etc.

              Compulsiile sunt comportamente repetitive ce au loc deschis-pe fata sau mascate- act mental ce au rolul de a neutraliza obsesia si a prevenii sau reduce anxietatea. (de exemplu: spalatul pe maini foarte des, aranjatul lucrurilor intr-o anumita ordine, riguroasa, verificarile permanente ale diverselor instalatii, aparate.
Psihoterapia cognitiv-comportamentala are eficienta in tulburarea obsesiv-compulsiva prin strategii ce dirijeaza persoana in cauza spre stoparea gandurilor cu continut anxiogen iar experimentele realizate in plan comportamental vor fi conduse in directia verificarii gandurilor obsesive cat si ale convingerilor legate de consecintele negative ale acestora daca persoana nu pune in actiune ritualurile sale. (persoana trebuie sa realizeze ca gandul nu reprezinta acelasi lucru cu actiunea- de pilda “daca ma gandesc ca am facut rau nu inseamna ca l-am si facut”). (“Tratat de psihoterapie cognitiv-comportamentala”, prof.univ.Irina Holdevici)

 

               Esenta Psihoterapiei Cognitiv-Comportamentale  consta in realizarea unor programe de desensibilizare astfel persoana cu reactii anxioase trebuie sa se  confrunte treptat, pas cu pas cu situatia care-i produce teama, la fiecare pas realizandu-se o asociere cu o stare fizica pozitiva.